- Editorial - nr. 105 / 30 Mai, 2008 In Romania ultimilor 20 de ani, am asistat la o perpetua rocada, alternanta a Guvernelor si doctrinelor, incat, acum, in 2008, nici nu stim pe cine sa mai alegem. De ce? Intrucat aproape toti cei care s-au succedat la putere nu au facut aproape nimic pentru cei care i-au ales. Mai intai a fost Guvernul Roman, de la care istoria a retinut doar felul in care un prim-ministru poate fi schimbat de presedintele tarii cu ajutorul minerilor. Dupa debarcarea acestuia, a urmat insusi Theodor Stolojan (actualul PD-L-ist), a carui menire, la vremea respectiva, era sa asigure tranzitia catre alegeri. Cu ce a ramas Guvernul Stolojan in istorie? Poate, prin nationalizarea valutei, iar in negocierile cu sindicatele, prin introducerea principiului "puteti sa stati si-n cap, ca nu va dau nimic!". Si nu a dat, dar oamenii lui au… cam luat! Dupa alegerile pregatite de Stolojan, presedintele Iliescu a scos de la naftalina un personaj, pentru majoritatea romanilor, necunoscut, Nicolae Vacaroiu. Culmea e ca, desi, dupa instalarea in functia de prim-ministru, multi credeau ca nu va rezista nicio luna in fruntea guvernului, a sezut patru ani, batuti pe muchie, iar acum e, bine mersi, presedinte al Senatului Romaniei. Vacaroiu a avut, totusi, ceva realizari. A reusit sa mai domoleasca inflatia, dupa ce, cu migala, a brodat o textura a economiei care impletea capitalismul salbatic, deja aflat la putere, cu planificarea centralizata, in care Vacaroiu era expert. Dar, ca un facut, cand lucrurile incepusera sa mearga, cat de cat, bine sau aproape bine, Emil Contantinescu _ ajuns, intre timp, dintr-o greseala istorica, presedinte al Romaniei! _ l-a catapultat prim-ministru, pe cine credeti? Pe Victor Ciorbea, fost primar general al capitalei! Prin ce s-a remarcat Guvernul Ciorbea? Prin sedintele interminabile de Guvern, la capatul carora ii telefona lui Const