MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI

Peste două zile votăm în primul tur al alegerilor locale 2008. O campanie electorală dezabuzată de propriile obiective şi o audienţă electorală sătulă de încă un spectacol politic băgat pe gît au trecut la index interesul general pentru alegerile locale din acest an.

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI

Peste două zile votăm în primul tur al alegerilor locale 2008. O campanie electorală dezabuzată de propriile obiective şi o audienţă electorală sătulă de încă un spectacol politic băgat pe gît au trecut la index interesul general pentru alegerile locale din acest an.

Trei sînt motivele cele mai importante ale tensiunii electorale scăzute, cu risc ridicat de absenteism: 1) inflaţia de show politic, tabloidizat, găunos şi continuu, în ultimii patru ani; 2) schimbarea structurii electoratelor tradiţionale şi 3) impactul creşterii economice, după intrarea României în UE.

Inflaţia de show politic. Avalanşa de politică hiperpersonalizată, preaplinul de scandal pe prima pagină, fumigenele, furtunile într-un pahar cu apă, capcanele, vendetele şi răţoielile moraliste în prime-time au îngreţoşat definitiv publicul românesc. Nimic din ceea ce ar fi putut fi spus în politică nu a fost omis. Oamenii ştiu totul, ba încă şi ceva în plus despre mediul politic autohton. O saţietate fără precedent a cuprins audienţa generală, căreia de ani de zile i se serveşte la ştiri acelaşi meniu – dimineaţa, la prînz şi seara – poceală politică. Pe acest fundal redundant, actorii din campania electorală au devenit automat victime colaterale ale greţei de politică. Această situaţie a dus la un paradox păgubos: mulţi candidaţi la alegerile locale şi doar cîţiva de la alegerile de la Bucureşti şi din marile oraşe chiar au prezentat programe articulate, chiar ştiu ce vor să facă şi chiar pot. Ei bine, în hărmălaia generală, notele clar