La scoala, invatam sa citim; nu doar texte literare, ci si formule matematice. Nimeni nu ne invata, insa, sa privim astfel incat sa putem "vedea" in mod corect, dar si critic, spectacolele pe care ni le ofera scena teatrului, ecranul televizorului si chiar lumea inconjuratoare. In invatamantul liceal din Statele Unite exista discipline optionale ca teatru, arte plastice sau muzica. Ele nu-si propun doar sa descopere si sa dezvolte talente, ci si sa formeze spectatori, amatori avizati, uneori chiar "cunoscatori" (connoisseurs). Aici, acestia invata limbajul artei: vocabularul semnelor utilizate, modul lor de asamblare (sintaxa), intelegerea continutului (semantica) si strategiile eficiente de influentare a spectatorului (pragmatica).
Initiativa Fundatiei Culturale "Camil Petrescu" de a edita, ca suplimente ale revistei Teatrul azi, carti de teatru si despre teatru cauta sa umple un asemenea gol educational. In seria Mari regizori au aparut, chiar in zilele Festivalului Shakespeare, volumele Calatorie fara sfarsit de Lev Dodin si Calea spre performanta, Dodin si Teatrul Malii de Maria Sevtova, critic si teoretician de la Londra. Cartile sunt complementare si trebuie citite amandoua, ca un tot. Cartea faimosului regizor Lev Dodin ofera o perspectiva dinauntru asupra demersului sau, cea a Mariei Sevtova, una din afara. Discursul creatorului este intotdeauna interesant, dar, in mod firesc, nesistematic. E plin de observatii percutante, dar analizele la rece n-au cum sa-si gaseasca, in el, locul. Dodin povesteste cu pasiune cum porneste de la un roman ca Demonii lui Dostoievski, pe care-l joaca "in intregime" cu actorii sai, fara a astepta ca altcineva sa scrie, in prealabil, o dramatizare. Autorul care scrie detasat de lumea teatrului, imaginandu-si conflicte si construind scene in imaginatie, a lasat locul dramaturgului implicat in viata trupei, care lucreaza p
