Lordul John, regele probabilitatilor, stie ca in dilema "A fi sau a nu fi" cele doua variante au 50% sanse de realizare. Asta se petrece de la Hamlet incoace, ba chiar dinaintea lui. Evident, daca exista doua aruncari de ban, sansa ca macar o data sa cada stema este de 75%. De aceea Lordul John este adeptul impaselor. Jucand la clubul din Backer Street dona de mai sus, le va incerca pe cele de cupa si de pica incercand sa prinda unul dintre Regi . Dar e posibil sa alergi dupa doi Regi si sa nu prinzi nici unul.
La toate mesele unde stau jucatori cu pretentii, Sud deschide cu o cupa iar Nord ii da o pica. Dupa saltul de trei cupe al Sudului se ajunge intr-un mic si previzibil slem de cupa. Atacul lui Vest este Valetul de pica, ceea ce indeamna declarantul sa puna Asul, presupunand Riga in Est. Urmeaza impasul de cupa esuat si Vest revine atu. Acum, impasul de pica va aduce flancului a doua levata.
Mai abil decat Lordul John, regele probabilitatilor, este insa Sherlock Holmes, printul deductiilor. El joaca la alta masa, asezat tot in Sud, aceesi dona! Sigur ca Holmes taie o pica, sprand ca Riga e in doi la Est, ceea ce e putin probabil, si apoi extrage atuurile observand ca Vest a defosat caro mic. In acest moment, declarantul isi aprinde pipa si incepe sa isi faca planuri.
Daca Riga din Est e in trei, inca un tai ar majora Dama. Dar daca pica sta 4-4? Atunci o idee trece prin capul lui Sherlock. De ce dupa ce a preluat Riga de atu, Vest nu a intors caro, ci tot atu? Evident, are Riga. Inseamna ca asupra lui se poate realiza schiza pica si caro. Ajungand pe masa cu As de trefla, detectivul joaca Dama de pica, acoperita si taiata in mana pentru a izola amenintarea la Vest. Urmeaza defilarea triumfatoare a treflelor care il obliga la o defosa si apoi a cupelor. La ultima cupa, Vest are de ales: arunca 10 de pica sau degardeaza Riga de caro care va c