Corneliu Antoniu este clocot si liniste. Poetul de pe malurile Dunarii e o voce importanta a literaturii romane, un om sensibil, delicat, dar si un disident ce-a emigrat inainte de 1989, un Sisif care se zbate sa scoata o frumoasa revista de literatura, Antares. Corneliu Antoniu a intemeiat Editura Antares si Filiala Galati-Braila a Uniunii Scriitorilor din Romania, iar de zece ani organizeaza Festivalul International "Serile de literatura ale revistei Antares". Anul acesta, intre 29 mai si 2 iunie.
- E greu sa fii poet pe malul Dunarii?
- Sigur ca e greu, mai ales daca Dunarea incepe in Germania si se termina in Ucraina.
- Ce are de infruntat un poet din provincie, pentru a fi recunoscut pe plan national?
- Nu exista poet de provincie. Poet esti sau nu esti. Daca e vorba de marginalizare si de conditia poetului care traieste in provincie, atunci lucrurile pot fi caracterizate si ca un reflex negativ al existentei sale literare.
- Care este importanta laturii etice in existenta si creatia unui poet?
- Eticul si esteticul au fost categoriile filosofice foarte des intalnite in palavrageala estetica din perioada comunista. Imi aduc aminte de legaturile care se faceau intr-o paradigma educationala a intregii clase muncitoare si a rolului intelectualitatii in educarea comunista a maselor. De fapt, artele in general au o etica si o estetica proprii, cu rolul de a se reparticulariza intr-un sistem social, democratic. Eu insumi, fara a dori sa ma dau de exemplu, am avut un fel special de a ma manifesta atat in plan etic, cat si in plan estetic, moral sau socioprofesional. Am urat comunismul, desi am trait in el si am facut greva foamei intr-o perioada cand toata lumea se hranea cu lozinci comuniste. Ca urmare, am fost nevoit sa lucrez ca muncitor necalificat, marinar etc. Am hotarat sa-mi parasesc tara si sa emigrez in Belgia, un
