Puterea e in mainile poporului, suna o gluma rostita in aceste zile cu atata nonsalanta incat daca esti tampit, poti sa o si crezi, si sa adormi fericit.
Sa folosim puterea, prin urmare, si sa ne alegem administratorii, continua gluma care mi-a facut gura punga si m-a orientat spre alte zari, indiferent cat m-ar fi impresionat apelul presedintelui de-a-mi exercita, duminica, brandul, sau bebelusii-sustinatori ai lui Sorin Oprescu.
Iar la orizont, in Romania reala aflata pe punctul de-a se incolona la votare, se lafaia, proaspata, decizia Ministerului Sanatatii de-a le da angajatilor din sistemul sanitar cate doua prime de stabilitate (ca sa n-o mai taie din tara), egale cu salariul minim de incadrare pe functie.
Oare cat de credul trebuie sa fii sa nu te indoiesti de bunele intentii ale unui fonfait atunci cand iese public, in plina campanie electorala, si anunta ca le va arunca medicilor cate-un colt de paine ca sa nu mai pofteasca la lefuri de 1500, 2500, 5000 de euro?
Si am dat o tura printre prietenii mei doctori, care au gasit resurse sa zambeasca - sunt niste bani pe care ii incasezi, nu ii dai - , dar s-au scuturat de ideea ca asta ar fi stimulentul pe care ar trebui sa il primeasca pentru a ramane sa vegheze la sanatatea natiunii.
Si nu mi-au vorbit, asa cum ma asteptam, neaparat despre bani, despre conditiile proaste de la locul de munca, despre aparatura cu mult depasita sau despre faptul ca trebuie sa stea la serviciu mult peste orele de program. Ci despre cu totul altceva.
Despre respectul de care da dovada fata de ei intaiul contabil al sistemului sanitar din Romania si parazitoza din interiorul lui. Si am primit multe exemple, iar eu m-am oprit asupra celui care mi s-a parut cel mai elocvent.
Cum sa suspectezi de bune intentii persoana din fruntea unui sistem care nu est
