RODICA CULCER: "Încheiată fără să fi ajuns vreodată la apogeu, actuala campanie se distinge deja printr-un defazaj major între candidaţii partidelor şi alegători."
Rupţi de electorat, principalii aspiranţi - de voie, de nevoie - la funcţia de primar au presupus că bucureştenii aşteptau o campanie „liniştită“, concentrată pe proiecte, fără dispute politice, aşa că au întocmit programe manageriale mai mult sau mai puţin realiste, pe care le-au expus fără pasiune şi uneori, în cazul domnilor Orban şi Diaconescu, chiar fără convingere. Dintre candidaţii de partid, Vasile Blaga măcar pare convins de ceea ce spune şi hotărât să-şi pună programul în aplicare. Marele său handicap este însă incapacitatea de a inspira pasiuni şi de a crea ataşamente, ceea ce face ca bucureştenii să se plictisească repede de discursul său, potrivit mai degrabă unei şedinţe de producţie decât unei campanii electorale.
Ceea ce nu au înţeles nici partidele, nici candidaţii este că bucureştenii nu voiau proiecte tehnice, pe care oricum nu le pot evalua, ci voiau un lider. Dacă nu şi-au bătut capul să citească o carte bună de marketing politic, echipele de campanie ale partidelor ar fi putut să se inspire din trecutul apropiat şi ar fi aflat că locuitorii Capitalei vor să fie conduşi de un politician de marcă, nu de un şef de şantier. Partidele au căzut însă în capcana campaniei noncombat, cu proiecte aride şi complicate, şi s-au dovedit incapabile să le ofere bucureştenilor un erou. PSD nu-l avea, PNL nici atât, iar PDL a preferat probabil să-l păstreze pe Liviu Negoiţă pentru proiecte politice de mai mare anvergură - că doar nu vom crede că un politician talentat şi dinamic chiar îşi doreşte să se eternizeze la sectorul 3.
De această greşeală strategică a partidelor au profitat cercurile de interese transpartinice bine camuflate care l-au aruncat în luptă pe S
