Alegeri ca acestea, programate pentru 1 iunie, nu s-au mai vazut, as zice, decat in mai 1990. Atunci, partea covarsitoare a electoratului dovedea o apetenta minima pentru independenti. Fenomenul era lesne explicabil: cine ar opta pentru o necunoscuta, dupa ce abia a scapat dintr-un calvar?! Cei mai putini dintre alegatori se gandeau, atunci, la modul in care votul lor va influenta propriul destin sau pe cel al familiei, astfel ca FSN a repurtat o victorie covarsitoare de-a lungul si de-a latul tarii.
Au existat, desigur, si unii alegatori mai vizionari, care au inteles ca militienii, securistii, directorii de fabrici sau de intreprinderi agricole - de regula aceiasi care ii chinuisera si umilisera si pana atunci - urmau sa devina si mai diabolici in conditiile in care economia tarii incapea pe mainile lor prin bunavointa unor lideri abili ca Ion Iliescu. Cei care au identificat din start pericolul si-au croit, de mult, destinele pe alte meleaguri - din Seattle si pana la M?nchen. Un nou exod este, de cativa ani, in plina desfasurare, in timp ce oficialii de la Bruxelles ajunsi, din cand in cand, la Bucuresti ridica din umeri si inca nu inteleg motivele pentru care influenta lor asupra autoritatilor romanesti a disparut aproape complet.
Ca si amiba, protozoarul care isi divide celula in compartimente, FSN s-a divizat in segmente - 322 sau mai multe, apte sa se recontopeasca oricand o impune situatia si/sau nevoile speciei. Cum mesajele panicarde si promisiunile false nu mai tin la electorat ca in 1990, votantii sunt acum incurajati la un comportament nonconformist: pot sta acasa, in fata televizoarelor, pentru a urmari in tihna desfasurarea scrutinului, sau pot merge la urne, unde au la dispozitie un independent, in caz ca oferta partidelor nu le este pe plac.
Cu Iliescu si Nastase reinstalati in panteonul liderilor sai, PSD a lansat o
