"Tinereteee, hai pe santieree...", canta in surdina aparatul de radio "Gloria" in acea zi de 14 septembrie a anului 1981 in secretariatul sefului Securitatii din Botosani, tocmai cand tovarasul Hulubae Constantin, imbracat in costumul sau de lucru gri-pepit, intra pe usa.
Incepuse emisiunea "Clubul adolescentilor". "Tovarasa Tamara, inchide te rog dracia aia...", se intoarse el morocanos catre secretara care il privea speriata. Nu il mai vazuse pe tovarasul Hulubae atat de nervos de pe vremea cand acesta, microbist impatimit, il adusese cu mari eforturi pe Nicolae Dobrin antrenor la divizionara B de fotbal a orasului si inca de a doua zi acesta, scapat de sub ochi de lucratorii operativi pusi sa-l supravegheze, fugise la Flamanzi, unde fusese descoperit abia trei zile mai tarziu, chefuind cu medicul-sef al spitalului din comuna proaspat ridicata la rangul de oras. "Si cheama-i la mine pe toti!" In aceasta atmosfera incarcata de "energii negative", a inceput sedinta. Securitatea din Botosani pornise lungul sau travaliu pentru a-l descoperi pe autorul "inscrisurilor dusmanoase" care tulburau de doua zile lintita de pe apa orasului. Nu era putin lucru. Asa ceva nu se mai intamplase de prin 1962, cand cativa tarani vlaguiti mai gasisera cu cale sa injure regimul si colectivul, pe foi rupte din caietele copiilor si lipite la avizierul Consiliului Popular Comunal.
"Sa respectam Bazele Muncii de Securitate...", se adresa in biroul sau tovarasul Hulubae ofiterilor incremeniti, referindu-se la manualul predat si insusit la Scoala de Securitate de la Baneasa. "Mai intai, planul de masuri. Te ocupi tu, Craciune, e treaba ta...", se adresa seful inspectoratului catre ofiterul care raspundea de Serviciul de informatii interne. "Dar greul pe tine cade, tovarase Ghita..." Cel numit, locotenent-colonelul Boboc Gheorghe, un om maruntel, cu o fata ca luna, agitata do
