12:45 • The Economist analizează tema lustraţiei, într-un articol dintr-o suită dedicată extinderii UE, remarcînd, inclusiv în cazul României, procesul anevoios şi sugerează că încrederea între statele membre ar fi fost consolidată, dacă deschiderea arhivelor comuniste ar fi fost o condiţie de preaderare.The Economist analizează tema lustraţiei, într-un articol dintr-o suită dedicată extinderii UE, remarcînd, inclusiv în cazul României, procesul anevoios şi sugerează că încrederea între statele membre ar fi fost consolidată, dacă deschiderea arhivelor comuniste ar fi fost o condiţie de preaderare.

NEDUMERIRI. Într-un articol pe tema lustraţiei în Europa, intitulat "Îngropaţi ciocanele sau...vă ascuţiţi topoarele?", revista britanică încearcă să răspundă la întrebarea: Contează oare dacă în vîrful ierarhiei Uniunii Europene sunt incluşi oameni care au greşit cîndva, în trecutul lor, sau care s-au îmbogăţit în timpul unor regimuri detestabile? Mai mult de jumătate dintre liderii care fac parte în prezent din Consiliul European, organismul ce guvernează Uniunea cu 27 de membri, au trăit la un moment dat sub dictatură şi nu toţi au fost de partea binelui. UE a inclus noi democraţii în rîndurile sale. De fapt, la aproape două decenii după căderea Zidului Berlinului, fostele naţiuni comuniste au o perioadă mai mare în care au experimentat alegerile libere decît aveau Grecia, Spania sau Portugalia cînd s-au alăturat Uniunii în anii '80, constată The Economist. Adesea efectul a fost pozitiv, aducînd în prim-plan oameni care ştiu cu adevărat ce înseamnă libertatea. Actualul şef al diplomaţiei Uniunii, Javier Solana, a fost un socialist ilegalist în timpul Spaniei lui Franco. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, era un maoist de 18 ani cînd a venit revoluţia în Portugalia (el i-a incendiat, de altfel, maşina rectorului universită