IULIAN COMANESCU: "Baloane galbene sau portocalii, braduti odorizanti, CD-uri cu muzica lauta reasca, afise inspirate din filmele cu Sylvester Stallone, manele politice, magari abuzati cu vopsea de culoarea concurentei si multe altele: candidatii la primarie sau consilii judetene pare ca au innebunit, in campania pentru locale, incheiata oficial ieri."

Ideile lor fistichii au facut deliciul presei scrise si al televiziunilor, si diferite voci cu greutate s-au aratat exasperate de bombardamentul vizual la care am fost supusi in ultima luna. Totusi, in cacofonia de culori tari si slogane aiuristice se ascunde si o veste buna.

Nu e vorba despre incidentele violente care au aparut in cateva orase de provincie, din fericire doar in mod endemic, care nu pot fi decat regretabile. Tentativele de glume electorale care ne fac sa radem mai curand de autorul lor decat de ele insele au alte caracteristici. Majoritatea nu fac decat sa promoveze candidatul, mai idiot sau - arareori - cu un pic de gust si spirit. Nu lovesc in concurenta. In ultimii ani, politicienii romani au exagerat cu mesajul critic, pana la punctul la care discursul public a devenit o lunga si de neinteles (pentru electorat) cearta, in care fiecare dintre oponenti pierde din vedere punctul de plecare. Comunicarea politica are o caracteristica fundamental diferita de publicitatea comerciala: a nimici concurenta este permis, iar un discurs critic te poate ajuta sa te pozitionezi fata de adversar si iti poate crea o identitate. In publicitate, referirile critice se fac totdeauna la „detergentul obisnuit“ sau „cealalta pasta de dinti“. In politica, „detergentul obisnuit“ poarta intotdeauna nume si chip.

Partidele din Romania si candidatii lor nu au platforme si programe adecvate sau, daca le au, nu stiu sa le comunice pe intelesul publicului. Materialele electorale baltate din aceas