Doar cîţiva ani i-au trebuit să creeze invenţii care au ajutat industria românească, aflată la începuturi, să meargă ca pe roate. Unora poate le-a fost necesară o viaţă întreagă pentru a face aşa ceva sau poate nu au reuşit să ajungă niciodată pînă la capăt.
Doar cîţiva ani i-au trebuit să creeze invenţii care au ajutat industria românească, aflată la începuturi, să meargă ca pe roate. Unora poate le-a fost necesară o viaţă întreagă pentru a face aşa ceva sau poate nu au reuşit să ajungă niciodată pînă la capăt.
Dezamăgit de ceea ce înseamnă marea Americă, dorit de ruşi, dar şi de italieni pentru a lucra pentru ei, Ion Cătănescu este românul care a rămas în ţară şi a rezistat chiar şi după ce a stat după gratii, la Jilava, în timpul regimului comunist. Nu a dat bir cu fugiţii şi nici nu s-a gîndit să o facă. Oricît de greu i-ar fi fost. A stat alături şi i-a uimit pe soţii Ceauşescu, pe Chivu Stoica sau pe Nikita Hruşciov şi a văzut cum viaţa poate lua o altă cale.
PRIMA INVENŢIE. Uzina Progresul din Brăila a fost primul loc în care a păşit şi unde ideile inovatoare l-au făcut să prindă curaj să continue. "Înainte, tineretul era pus la treabă. Eram singurul care în ’49 intram în uzină din liceul industrial". Nu a durat mult şi gîndurile au început să îl copleşească. Vederea cuptoarelor din uzină l-au făcut să creadă că va reuşi să facă totul să fie mult mai simplu. "Am plecat de la premiza că în şcoală am făcut electroliza apei. Ştiam că la 1.000 de grade, apa se descompune în H şi O2. Trebuia să pun apa în mişcare". Orele pierdute după program timp de trei ani nu au mai contat pentru că trebuia să îşi ducă invenţia pînă la capăt şi mai ales să o vadă cum merge. Nu avea nici un ajutor şi poate că norocul i-a surîs şi asta nu doar o dată. "Nu puteam să căptuşesc cuptorul, trebuia să iau aprobare şi, spre fericire, a apărut C
