Au trecut de vârsta copilăriei. Unii au împlinit zece ani, alţii au 14, 15. Căminul lor este acum centrul de tip familial, pentru că nici asistenţii maternali, nici părinţii adoptivi nu se găsesc pe toate drumurile. De ziua lor, au vrut să spună semenilor că nu-şi doresc altceva decât o familie şi iubire. Şi-au scris visele pe hârtie, ca o compunere, şi le-au încredinţat adulţilor care îi pot ajuta. Nu mai vor părinţi pentru o zi, nici unii pentru o sărbătoare, vor părinţi pentru o viaţă. Unii i-au aflat şi sunt fericiţi. Alţii încă îi caută. „Dacă nu poţi avea un copil, eşti la fel de trist ca şi copiii fără părinţi“, scrie Oana, care are 15 ani. „Vă spun aceasta deoarece şi eu sunt un copil care nu a avut fericirea de a-şi striga mama zi de zi, pentru că Bunul Dumnezeu a ridicat-o la ceruri mult prea devreme. Afecţiunea oferită de mamele sociale din casa unde-mi petrec copilăria este deosebit de mare, dar n-o poate înlocui pe mama mea!“. Sandra are tot 15 ani şi este unul dintre copiii norocoşi, care are acum o familie. „Chiar dacă nu le-am spus niciodată mamă şi tată, în sufletul meu, ei există cu acest nume. M-au învăţat multe lucruri frumoase, care or să mă ajute în viaţă, mi-au redat încrederea în mine, m-au transformat într-o floare frumoasă şi plină de viaţă, dar, mai ales, fericită! Toate planurile mele de viitor se leagă de ei, de cei care mi-au fost alături când mi-a fost mai greu şi care m-au făcut să cred că există pe lumea aceasta şi oameni cu suflet mare“. Marian îi caută de 12 ani ... „Dacă n-ai părinţi, eşti ca un copac fără frunze... Am multe calităţi, printre care se numără: scriu foarte frumos, îmi place limba română, sunt inimos, am milă faţă de orice vietate, sunt respectuos, amabil, am bun-simţ, ştiu când greşesc sau nu, am talent la fotbal“. Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj au strâns toate co