Daca actualul context extrem de sensibil in care evolueaza guvernul de la Beijing ii lasa energie sau il incurajeaza sa procedeze la o deschidere - fie ea fragila si temporara - fata de Taiwan, inseamna ca putem spera intr-o conformare sporita a Chinei la normele implicite ale ordinii internationale. Aproape ca nu exista zi in care sa nu se scrie sau sa se vorbeasca despre China, in presa mondiala. Din pacate, cutremurul din 12 mai a facut ca atentia tuturor sa se concentreze asupra dramelor individuale si comunitare din regiunile afectate. Acum, in momentul in care scriu aceste rinduri, in jur de un milion de oameni (in majoritatea lor, persoane sinistrate in urma seismului) sint evacuati din cauza riscului prabusirii unui baraj si al inundatiilor devastatoare ce s-ar produce in acest caz. Sint provocari majore, pe care autoritatile chineze trebuie sa le rezolve eficient, sub reflectoarele presei internationale. Statutul de mare putere obliga, iar ritmurile de crestere economica sau arsenalele de arme nucleare nu inseamna nimic, daca respectivul stat nu este capabil sa mobilizeze resursele necesare pentru asigurarea nevoilor de baza ale propriei populatii afectate. Pe de alta parte, forta interna a unui stat este ilustrata si de modul in care trateaza teme precum coruptia sau slaba calitate in domeniul constructiilor, dincolo de posibilele cazuri de vinovatii individuale. Exista, in rindul opiniei publice internationale, un puternic sentiment de solidaritate cu poporul chinez si de apreciere pentru eforturile de salvare si alinare a suferintelor, depuse de autoritatile chineze. Se face adesea comparatia cu Birmania lovita de ciclon si cu reticenta sau reaua-vointa a juntei militare de acolo in ceea ce priveste activitatea echipelor internationale de asistenta. Desigur, China nu este Birmania; dictatura din China ia forme din ce in ce mai rationale si mai deschise, p