S-a implinit luna de cind e campanie electorala. Intimplator, mi-am notat in jurnal momentele mai semnificative. Recitindu-le, simt ca am devenit, in sfirsit, cineva. Dar cred ca si domniile voastre nutresc un simtamint asemanator. O fi aievea? 3 mai 2008, o simbata. Gasesc in cutia postala o ilustrata azurie. Din cadrul ei, ma scruteaza un domn spiritualizat, cu ochi foarte lucizi. Zice ca e ministru si ca il cheama Adomnitei. N-am auzit. Pe dosul ilustratei mi-a scris citeva rinduri. Are talent literar, baiatul, parca e Marquez insusi, bata-l vina... Ma simt dintr-o data un om de vaza. O anunt pe C.: "Tocmai mi-a scris domnul ministru. Personal!". Nu simt ca m-ar invidia. "Si mie mi-a scris", imi raspunde cu oarece frustrare in glas. 4 mai 2008, duminica. Ma intorc seren, impacat cu lumea si cu mine, de la liturghie. Intr-o doara (postasul nu vine duminica), deschid cutia postala. Surpriza! O noua ilustrata azurie. Un nou domn, o noua frizura, dar aceeasi privire translucida, de vizionar si profet. Domnul cu pricina zice ca e primar si ca il cheama Nichita. N-am auzit. Si dinsul imi scrie citeva cuvinte inaripate, care ma patrund, ma rascolesc pina la rarunchi. Parca citesc un poem patriotic de Horia Zilieru. Sau un rondel de Andrei Trofor. Sint profund miscat. Pieptul, timplele imi palpita. Intru in casa si strig triumfator: "Iaca, mi-a scris si domnul primar. Poftim, priveste!". Intimplarea nu pare sa o surprinda prea tare pe C. Ghicesc aproape instantaneu: i-a scris si ei. Frustrare! 5 mai 2008, o luni. Seminar de "practica presei", de la 4 la 6. Ploua vertiginos. Merg cu studentii la ziar si il rog pe T. H. sa le spuna doua vorbe. Ce hazliu! Faptul ca un ciine musca un japonez nu constituie neaparat o "stire". Dar daca japonezul riposteaza si il musca el pe ciine, stirea merita atentie. Aviz amatorilor. Pe la 7, revin, bine dispus, la domiciliu. In cutia postal