Vadim şi partidul lui populat cu securişti se află mult sub pragul electoral. E un produs expirat, şi asta e singura veste bună în ceea ce-l priveşte.
Corneliu Vadim Tudor nu mai surprinde de mult. Sunt puţine mizerii pe care încă nu le-a făcut; una în plus nu vine decât să contureze portretul. Nu i-a mirat pe mulţi nici întâmplarea de joi seara, când a făcut show ca la uşa cortului şi într-un studio al televiziunii publice, în timpul unei transmisii live. Supărător nu e ce murdării produce mintea acestui Dăunător; alarmant e că ne-am obişnuit atât de mult cu abjecţiile de sorginte CVT, încât le considerăm ceva banal şi trecem mai departe.
Timp de zece ani, mass-media din România, societatea, au ales să-l ignore. Abia dacă-l băgăm în seamă îi facem jocul, îi oferim tribună, spuneau înţelepţii vremii. Strategia a fost greşită. Mulţi oameni simpli şi de bună-credinţă au crezut că, dacă nu i se dă replica, netrebnicul are dreptate. Abia după duşul rece de la alegerile din anul 2000, când credea că se va muta de la vila-fortăreaţă din Cotroceni tocmai sus, la Palatul Cotroceni, lumea a început să vadă cât e de găunos personajul, de laş, de demn de dispreţ.
Procentele i-au scăzut, tupeul i-a crescut. Faptul că încă nu l-a pus nimeni la punct în justiţie ţine de sistemul juridic din România (care permite tărăgănarea la nesfârşit a unui proces) şi de bunul-simţ al celor care se simt jenaţi să aibă de-a face cu un asemenea ins.
Joi seara, personajul s-a dat în stambă la televiziunea publică, jignind n-are a face pe cine, folosind un limbaj de mahala şi vorbind la per tu cu oameni care i se adresaseră civilizat. A făcut aşa cum face în Parlamentul României (când dă pe acolo). Dacă ar fi fost pe stadion, presupun că l-ar fi umflat jandarmii. La TVR, nimeni n-a putut face nimic. Libertate de expresie deplină. Nimeni n-a avut c
