“Rolul meu in politica trebuie sa fie intotdeauna acela de sustinator al celor din prima linie. Diviziunea muncii in politica te obliga sa intelegi care este rolul pe care il poti interpreta cu efecte optime. Pentru a identifica acest rol trebuie sa treci peste dorinta fireasca de a fi in prima linie, sa creezi parteneriate si echipe in care toti membrii inteleg ca o distributie inteligenta a rolurilor profita intregii echipe. Din competitia tuturor impotriva tuturor pentru fi mereu in prima linie, in cele mai multe cazuri, pierde intreaga echipa. Iata de ce, incepind de atunci, prima regula pe care mi-am impus-o in colaborarile politice a fost aceea de a lucra doar cu parteneri care inteleg acest principiu elementar al distributiei rolurilor si care nu actioneaza tot timpul ca si cum pozitiile lor ar fi amenintate de ceilalti coechipieri. De asemenea, am incercat sa fac sa se inteleaga cit se poate de clar ca ambitiile mele politice se limiteaza la o zona clar determinata din linia a doua si sint alimentate numai de dorinta de a sustine proiecte politice corente, precum si echipa din prima linie care doreste si este capabila sa puna aceste proiecte in opera” – asa rezuma Valeriu Stoica – dupa mine, unul dintre rarii politicieni cu viziune si profunzime pe care ii are Romania – unul dintre momentele cruciale din cariera sa de om politic.

Pasajul e un citat dintr-o carte scrisa de strategul de orientare liberala care a aparut doar de citeva zile la editura Humanitas. UNIFICAREA DREPTEI – asa se numeste! La aceasta carte ma refeream intr-o recenta postare anterioara atunci cind scriam ca mai stiu de incaun volum care are toate sansele sa fie intre cartile-vedeta ale Tirgului de carte ce sta sa inceapa. E o carte importanta, cum spuneam. Una despre istoria noastra recenta, una in care se vede, pina la nivelul articulatiilor, o viziune politica majora, un