- Poet si jurnalist rus, corespondentul la Bucuresti al ziarului "Vremya Novostei" -
"O mare parte din Tezaurul romanesc s-ar putea sa se afle la Tokyo, nu la Moscova!"
Am trecut prin scoala generala si liceu sub pavaza limbii ruse. In clasa intaia, pana si notele erau pana la cinci, dupa sistemul sovietic. Tot dupa acelasi sistem, pe invatator n-aveam voie sa-l salutam cu "buna ziua, tovarase invatator", ci cu expresia "noroc, tovarasu' invatator". Cand a luat foc un rezervor de petrol la statia de pompare din satul nostru, vestea a ajuns pana la Moscova, la cabinetul lui Nikita Sergheevici Hrusciov, colhoznicul scund si chel, secretar general al CC al PCUS. Ce vremuri! Bunul Nikita a trecut intr-o zi si prin gara noastra, fluturandu-si palaria de la fereastra vagonului, in timp ce noi, pionierii, cantam imnuri de slava poporului sovietic "eliberator" si aruncam spre cer cravatele rosii (fara tricolor). Dar Rusia (pe vremea aceea, parte a URSS) nu a insemnat, pentru generatia mea, numai petrol, cravate rosii si comunism. Rusia a insemnat, mai mult decat orice, o mare cultura. Zile si nopti, intins pe o canapea umpluta cu paie, pe prispa casei noastre, am devorat sutele de carti rusesti din biblioteca comunala, tot ce se scrisese despre razboiul mondial, despre partizani, despre luptele de la Stalingrad etc. etc., dar si inegalabilele schite ale lui Cehov, romanele lui Gogol, Dostoievski, Belai, Tolstoi, Bulgakov, Ilf si Petrov si multi altii. Sambata si duminica mergeam la caminul cultural, unde rulau filmele sosite de la Moscova. Cine ar putea uita "Siberiada", "Stepa", "Oblomov", "Calina Rosie" sau "Calauza"? La acest capitol, Rusia a intrat in viata noastra ca o Godzila, impresionandu-ne cu delicatetea, dar si cu "haul" metafizic al sufletului rus. Nu intamplator, marele poet recent plecat dintre noi, Cezar Ivanescu, il vazuse in puterea de
