„Netotu’“, o adaptare de Cristi Juncu după Isaac Bashevis Singer şi Jean Claude Carriere, interpretat de Marius Damian, a adus vineri seară în cafe-barul Play povestea de viaţă a prostului satului. Istoria copleşitoare a unui „netot“, a unui naiv, a unui inocent care crede în orice şi din această cauză devine victima perpetuă a farselor celor din jurul său a făcut vineri seară deliciul iubitorilor de teatru în cafe-barul Play. „Netotu’“, rol jucat de Marius Damian, deţinătorul premiului pentru cea mai bună interpretare la Gala tinerilor actori de la Mangalia 2004, povesteşte cu farmecul caracteristic întâmplările vieţii sale, un şir neîntrerupt de boacăne în care cei din apropiere îl numesc „prost“, „tâmpit“, „tembel“, „oligofren“ şi, mai ales, „netot“. „Monologul său este o introspecţie dură în analiza propriei vieţi“, după cum se menţiona într-o cronică a spectacolului. După ce începe cu câteva povestioare hazlii avându-i ca personaje principale pe Eva, Adam şi Dracu, Marius Damian devine netotu’ satului. Se însoară cu o femeie de moravuri uşoare, despre care i se spune din senin că e „fecioară“. E convins că nu face cea mai bună alegere din viaţa sa, dar ce să mai fi făcut... „să plec de la nuntă?“. Cu siguranţă aşa ceva nu putea face. Şi atunci acceptă situaţia. Ba, mai mult, atunci când soţia sa naşte la patru luni acceptă şi această din urmă situaţie, fiind lămurit că şi în Cartea Sfântă s-au întâmplat naşteri înainte de termen. Şirul situaţiilor nu tocmai plăcute în care este pus nu se opresc aici. Soţia refuză să se culce cu el şi, totuşi, naşte între timp alţi bastarzi. Consfătuirile cu rabinul nu duc la separare ori divorţ. Netotu’ „îşi acceptă destinul de Iov matrimonial, căci e mai bine să crezi în ceva, inclusiv în ideea de familie, decât să nu crezi în nimic.
O filozofie amară, dar şi soluţia rezistenţei la rău prin iertare şi credinţă răzbat din