Greu de gasit un alt scrutin din perioada postdecembrista in ajunul caruia sansele de redresare a calitatii procesului politic pareau similar de reduse. Greu de gasit, in plus, un singur candidat dintre cei inscrisi in actuala cursa care sa se fi evidentiat anterior prin activitati consacrate ameliorarii situatiei locale – fie ca este vorba de cea dintr-un mare oras, fie dintr-un catun. In SUA exista guvernatori precum Arnold Schwarzenegger si primari generali precum Michael Bloomberg care au depasit demult faza bataliei politice

dintre cele doua eterne tabere rivale, democrata si republicana, si s-au dedicat asiduu imbunatatirii serviciului public.

In Romania, partidele ar desfiinta, cu mare probabilitate, orice vedeta de cinema sau persoana instarita dispusa sa intre in politica nu in baza unor vorbe goale, ci a unei implicari active in vederea implementarii reformelor, ce-i drept, vitale, dar ramase absente din viata publica.

In SUA, astfel de personalitati – care se bucura atat de notorietate, cat si de o avere considerabila – se pozitioneaza, de regula, din start dincolo de suspiciuni legate de eventuale motive absconse aflate la baza interesului lor fata de putere si, implicit, de resursele statului respectiv.

In perceptia generala, celebritatea in cauza a avut, de-a lungul anilor, atat de mult noroc in viata incat doreste, intr-un final, fie sa-si imparta propriul succes cu ceilalti, fie macar sa isi flateze egoul prin diverse demersuri facute in beneficiul concetatenilor.

In Romania insa, impulsurile determinante in vederea intrarii in politica sunt cu totul altele. Indiferent de apartenenta lor de partid, cei mai multi dintre politicienii neaosi probeaza, de 18 ani, ca au aderat strict la doctrina politologului italian Gaetano Mosca – unul dintre clasicii teoriei sociologice a elitelor –, potrivit caruia cla