UN PARIU CISTIGAT O saptamina intreaga de cura cu teatru, ca un exercitiu de vitaminizare impotriva asteniei de primavara. Doze precise, de trei ori pe zi, la ore fixe: 18.00, 20.00, 22.00, fiindca seara se asimileaza mai bine. Pacientul se declara multumit si asteapta continuarea tratamentului. Euro Art chiar a fost un festival misto. Din mai multe motive. Primul mi l-a intins zimbind o domnisoara pe treptele Teatrului Luceafarul: caietul-program. Obisnuita de la alte manifestari cel putin la fel de artistice cu niste coli A4 pliate in trei si listate la imprimanta secretarei, am crezut initial ca nu vad bine. Full color, foaie velina, 64 de pagini, prezentarea piesei, a dramaturgului/regizorului si a orasului sau natal. Un inceput bun pentru un festival care a lasat sute de oameni imbufnati ca n-au reusit sa-si cumpere si ei bilet. Care bilet - alt lucru misto - a costat numai 7,5 lei. Marturisesc, facindu-mi, cu acest prilej, nenumarate reprosuri in sine-mi, ca n-am vazut decit trei spectacole. Cu toate acestea, mi-au ajuns cit pentru cinci festivaluri de teatru, iar asta nu-i putin lucru. Cine a fost acolo stie de ce. Introducere. Johnny Raducanu si Ion Caramitru. Pianul care n-a fost pian, ci pianina. Vocea lui, cind copilaroasa, cind obosita, cind revoltata, cind ironica. Linisti in sala. Blitz enervant. "Uite-asa raminem orbi/surzi si ciungi de un cuvint./Soarbe-ma de poti sa sorbi/«S» e rece azi din sint." Teatru poetic si nu, deloc desuet. Nichita nu poate fi niciodata desuet. Dialoguri si fantezii in jazz, pe jumatate triste, pe jumatate jucause, pe de-a-ntregul adevarate. Prietenii adunate si risipite-apoi in cuvinte, in acorduri, in priviri. "Si-am cintat din coasta mea/din vertebra ca o stea,/de-a-ncalecare pe-o sa,/pe o sa de cal maiastru,/foaie verde de albastru." Nimeni nu sufla, daramite sa miste Cuprins. Florin Piersic Jr. si Petre Fumuru la o masa