Nigeria, Iran, Arabia Saudită, Mexic, Indonezia, China, România. Ce au în comun aceste state? Toate au rezerve naturale de petrol. România, China, Indonezia, Mexic, Arabia Saudită, Iran, Nigeria. Ce nu au în comun aceste state? Preţul carburanţilor la pompă. Cine conduce în topul preţurilor carburanţilor la pompă?
Să vedem: Nigeria - 10 cenţi pe litru, Iran -11 cenţi pe litru, Arabia Saudită - 12 cenţi pe litru, Mexic - 62 de cenţi pe litru, Indonezia - 65 de cenţi pe litru, China - 74 de cenţi pe litru, România - 172 de cenţi pe litru. Adică, acasă, plătim 1,72 dolari americani pentru un litru de carburant.
De ce plătesc nigerienii 10 cenţi, iranienii - 11, iar arabii - 12 cenţi pe litrul de carburant? Pentru că au petrol. Foarte mult. Şi pentru că îşi permit să subvenţioneze preţul intern cu diferenţa dintre preţul internaţional al petrolului şi cât îi costă pe ei să îl extragă. Şi să transfere avantajul naţional al deţinerii de resurse energetice în folosul cetăţenilor ţărilor ei şi nu să exporte profitul, în timp ce pierderile de la noi, generate de scumpirea ţiţeiului, sunt naţionalizate. Permiteţi-mi să reiau o parte din calculul pe care l-am detaliat în urmă cu două săptămâni, în articolul „Săraca ţară bogată“.
Al cui este meritul că ţiţeiul s-a scumpit de la 22 de dolari pe baril în 2004, la 128 de dolari pe baril în 2008? De la uragane, tensiuni politice, războiul din Irak, SUA, China, India până la oricine, mai puţin al OMV. Practic, pe plan internaţional, preţul s-a majorat cu 100% în ultimele 12 luni. Iar preţul realizat în trimestrul I al anului 2008 s-a majorat cu 76%, până la 85,15 dolari pe baril. Bun, Petrom vinde barilul cu 85 de dolari, dar cât îl costă să îl extragă? Găsim în raportul companiei: 17,08 dolari pe baril. Unde se duce diferenţa de 68 de dolari pe baril (44 de euro)? Cât încasează statul ca redevenţe (taxa pe concesiu
