Mai sunt şase zile până la meciul cu Franţa. Tricolorii au ajuns ieri la locul faptei, iar acum toate strategiile sunt făcute pentru ca să debutăm cu dreptul la Euro 2008. Sigur, Franţa nu e Muntenegru, Chivu şi compania nu vor dansa aşa cum au făcut-o în amicalul de sâmbătă cu firava echipă a duşmanului de o viaţă al Universităţii Craiova, Filipovici. Extemporalul cu naţionala Muntenegrului a fost totuşi reuşit. Tricolorii au învins, deşi au avut şi momente modeste în evoluţie. Aş aminti lipsa de prospeţime din prima repriză, eroarea de la faza acordării penaltiului chiar în primul minut al jocului şi altele. Nu contează însă acest amical, alta va fi concentrarea jucătorilor la turneul final, alta-i acolo miza. Sunt bucuros că tricolorii ne-au răzbunat, într-un fel, pe noi, cei de la Ştiinţa. L-am învins, în sfârşit, pe Zoran Filipovici, cel care ne-a eliminat din cupele europene în două ediţii, în 1975 (când juca la Steaua Roşie Belgrad) şi în 1983 (era la Benfica). În dubla cu Benfica, din aprilie 1983 (semifinala Cupei UEFA), l-am avut adversar. A fost un băftos... Cu şansă, ne-a păcălit în meciul retur, Universitatea - Benfica 1-1, marcându-ne un gol şi astfel calificându-i pe lusitani în finala Cupei UEFA.
Sâmbătă, în amicalul cu România, n-a mai avut noroc la faza controversată din primul minut, când „exigentul“ arbitru român Al. Tudor a acordat echipei lui Filipovici acel penalti, care ar fi putut da altă turnură meciului. S-a terminat 4-0 pentru tricolori, iar adversarii din grupa noastră şi-au dat seama că nu suntem de subestimat. Ce va fi luni, 9 iunie? După opt ani de „secetă“, România a ajuns iarăşi la un turneu final al Euro, dar a avut neşansa să cadă într-o grupă cu o campioană mondială (Italia), una europeană (Franţa), plus Olanda, adică „trei graţii“ fotbalistice ale Grupei C, cum le numeşte presa pe cele trei formaţii.
Întâlnirea cu Fra
