Se spune ca boala nu te intreaba atunci cand te loveste. Nici ea nu a fost intrebata. Durerea nu are varsta, nici limite. Are doar un inceput si un sfarsit chinuitor. Boala nu se grabeste. Iti fura, incetul cu incetul, dreptul de a face lucruri obisnuite. Banale, pentru cei care nu au simtit atingerea grea a suferintei. Iti mai ramane speranta. Speranta i-a mai ramas si Laurei Cretu, o tanara profesoara de balet din Constanta. Fire rabdatoare, obisnuia sa-i invete pe copilasi tainele dansului. Petrecea ore intregi alaturi de ei, fara sa dea semne de oboseala, chiar si atunci cand nu avusese o zi linistita. Ii invata sa zboare, purtati pe aripile dansului, insa propriul zbor i-a fost intrerupt de o boala necrutatoare, care-i macina corpul si sufletul. Obisnuia sa predea lectii prescolarilor, dar acum trebuie sa se imbarbateze si sa le dea celorlalti si ei insasi o lectie de viata. Vestea dureroasa a primit-o in 2004, cand a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica. Pe atunci, avea 23 de ani si multe vise. Vise pe care boala i le-a frant, dar in realizarea carora tanara nu a incetat sa spere niciodata. Au urmat drumuri pe la spitale din tara. Specialistii autohtoni au decis ca are nevoie de interventia unui medic din strainatate si asa, intr-un final, a ajuns sa fie internata intr-o clinica din Tel Aviv.
Nu-si mai poate sustine pleoapele Medicii i-au dat o sansa. Zambetul i-a revenit pe chipul macinat de durere si Laura Cretu a reinceput sa spere. Lupta cu boala nu era pierduta. Pentru a se intoarce la viata de dinainte, tanara de 27 de ani avea nevoie de un transplant de maduva. Cat mai repede. Fratele profesoarei de balet, in varsta de 22 de ani, nu a stat nicio clipa pe ganduri si a decis sa fie el donatorul. Insa, Laurei nu ii era dat sa zambeasca pentru mult timp. Costurile de spitalizare, in clinica din Tel Aviv, depasesc posibilitatile famili
