Cu toate ca anul 2007 sparsese cadenta electorala care dadea inca din mai 1990 sensul vietii politice romanesti, alegerile locale din 1 iunie 2008 au contribuit, fie si partial, la clarificarea ierarhiei politice. si daca PD-L a reconfirmat, oarecum previzibil, pozitia de lider ocupata inca de la alegerile europene, fara insa sa se impuna, iar PNL a reusit sa isi consolideze pozitia de arbitru, PSD, prezentandu-se fracturat in fata propriului electorat, a pierdut nu doar cateva dintre redutele sale traditionale, dar a ratat startul sprealegerile parlamentare. Chiar si asa, dupa aceste alegeri locale se contureaza din ce in ce mai clar un sistem cu doua partide si jumatate.
si cum anii electorali – 1990, 1992, 1996, 2000 sau 2004 – au influentat politica romaneasca, dandu-i sens si consistenta pe termen mediu, nici 2008 nu va face exceptie. In fond, o data cu alegerile locale din 2004 Romania intra deja intr-o perioada de tranzitie dinspre un sistem cu partid dominant spre o specie de bipartidism imperfect. Iar cele doua partide care au ajuns sa isi dispute intaietatea, PD-L si PSD, au in comun nu doar momentul fondator, caci ambele sunt succesoare ale FSN, ci si modul de structurare. Ambele sunt partide dependente de context si puternic personalizate.
Clivajul initial care le-a scindat in 1992, cel dintre reformatori si conservatori, a supravietuit timpului, dand un caracter artificial vietii politice romanesti. si, asa cum ne dovedeste si actuala campanie electorala, conflictul fratricid din fostul FSN nu este doar unul al controlului resurselor, ci mai ales al legitimarii istorice. Transformarea alegerilor pentru Primaria Generala a Bucurestiului intr-o lupta a sfarsitului lumii, asa cum se anunta deja batalia pentru castigarea celui de-al doilea tur, este efectul pervers al acestui conflict originar din care cele doua partide nu mai po
