Intr-o perioada cand pretutindeni se afirma ca trebuie sa cerem de la candidatii la primarii “programe” si vointa ferma de a le infaptui, uimeste decizia bucurestenilor de a-l vota, la 1 iunie, in primul tur de scrutin, intr-o mare proportie, pe “independentul” Sorin Oprescu, aproape la egalitate cu candidatul PD-L, Vasile Blaga. Intr-adevar, niciunul dintre candidatii importanti la Primaria Generala a Bucurestiului nu-i mai lipsit de orice program decat “doctorul”. Singura idee pe care acesta a stiut sa o excogiteze se refera la celebra autostrada suspendata nord-sud, mai potrivita pentru un scenariu science-fiction decat pentru Bucuresti. In realitate se pare ca nu programele ii intereseaza pe multi bucuresteni, in pofida faptului ca injura zilnic municipalitatea, ci “look”-ul candidatului, capacitatea acestuia de a face un “show” distractiv la televiziuni. Or, d-l Oprescu e bine pregatit din acest punct de vedere si cu folos: spontan sau deliberat, el a stiut sa devina un “candidat eclectic”, luand de la diferite personalitati politice influente cate ceva cu lipici, astfel incat alegatori cat mai diferiti sa poata regasi in el ceva agreabil, indiferent cu cine au votat in trecut: de la Basescu a sustras discursul “antisistem” si exprimarea fara perdea, pretentia de a fi in afara si contra partidelor; de la Vadim Tudor a copiat populismul fara limite si vorbirea incontinenta; de la Ion Iliescu a luat sprijinul tacit si o multime de sustinatori din PSD si din preajma PSD. Si, in general, a luat cam de la toti politicienii ce e mai rau: superficialitatea. Pe deasupra, are si insusiri proprii: e fiu de general de Securitate, si-a trecut examenul de profesor universitar cu un dosar dubios, si-a completat, de asemenea dubios, o parte dintre semnaturile de sustinatori necesare. Drept calitati manageriale, poate invoca faptul ca a condus simultan - probabil prin mijloace