La două decenii după mascarada prin care dinamovistul a fost scos golgheter al Europei, austriacul care ar fi meritat trofeul îşi cere drepturile.
1 /.
Fantomele trecutului şifonează periodic imaginea fotbalului românesc şi scot la iveală dedesubturi tenebroase ale unor performanţe ascunse în spatele unor statistici seci. „Gheata de Aur“ cucerită fraudulos de Rodion Cămătaru la finalul campionatului 1986-1987 ar trebui, în mod normal, să stea la loc de cinste în istoria sportului nostru. Modul în care a fost obţinută o transformă însă într-o pagină ruşinoasă din „palmaresul“ României. Au trecut 21 de ani de atunci, dar lumea n-a uitat. Într-un interviu acordat EVZ, austriacul Toni Polster cere să i se facă dreptate şi să primească un trofeu pe care l-ar fi meritat.
Cucerită artificial, printr-o fraudă, pentru a satisface un orgoliu mărunt, „Gheata de Aur“ din ’87 nu mai e un motiv de mândrie pentru Cămătaru, clubul Dinamo şi întreg fotbalul autohton, ci mai degrabă una dintre tinichelele pe care le vor târî veşnic. Polster nu ştie că, la acea vreme, pentru Dinamo era mai la îndemână un trofeu european, deoarece acasă rivala Steaua avea în spate familia Ceauşescu, argumentul suprem pentru invincibilitate în Divizia A!
Povestea era notorie şi la UEFA. Forul european n-a putut face nimic în acel moment, dar în urma scandalului a desfiinţat trofeul „Gheata de Aur“ în 1991. „Contribuţia“ românilor la această decizie a forului european a fost însemnată. Ţările estice, ale căror campionate erau mai slabe, impuneau des câte un câştigător „surprinzător“.
Din 1968 până în 1991, campionatul italian n-a avut niciun învingător în acest trofeu, care însă a plecat regulat spre România, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia şi chiar Cipru! Din 1996, criteriile s-au schimbat. Trofeul se acordă pe baza unui coeficient care indică valoare
