Reportaj cutremurator: oameni ajunsi la capat de drum Timpul s-a oprit in loc pentru 220 de ieseni. Uitati parca si de Dumnezeu, bolnavii de la Centrul de Ingrijiri al Bolnavilor Psihic de la Hirlau isi duc viata resemnati, fiecare in legea lui. Este locul in care sint duse persoanele cu handicap psihic si fara sprijin din tot judetul. Pe multi dintre ei nu-i mai viziteaza nimeni de ani buni. De altii, din cind in cind, se mai intereseaza cite o ruda indepartata. Cei mai multi dintre ei insa, din cauza bolilor, nu inteleg prezentul si nici nu au idei de viitor. Priviri pierdute in gol, trupuri tintuite la pat, adulti cu gesturi de copii sau sunete abia deslusite sint ultimele roluri pe care le mai joaca in viata unii dintre ei. Este un loc trist, plin de deznadeste. O institutie care, in fapt, trebuia de mult desfiintata, fiind o relicva a comunismului, dar care, in lipsa altor centre specializate care sa le ia locul, inca mai functioneaza dupa atitia ani. De dupa poarta se inalta o cladire cu patru etaje. Fiecare geam are gratii solide. Citeva tipete infundate se aud din cind in cind de la o camera cu geamul deschis. La altul apar citeva fete care privesc curioase afara. In holul de la parter, doua asistente ne anunta conducerii. Primii bolnavi apar deja pe culoare, curiosi si dornici de afectiune de la oricare strain. Aici oricum intra rar necunoscuti. O tinara durdulie alearga intr-un suflet spre noi. Zimbeste si vrea o mingiiere, dupa care dispare vesela si multumita. "Vreau un telefon mobil, doamna. Vreau sa vorbesc cu mama mea. Imi cumperi?", rosteste destul de greu un baiat care isi dorea un telefon exact ca cel din revista pe care o tinea strins in mina de citeva zile. In sala de atelier, circa zece bolnavi dau probe de arta facind oale de lut, picturi sau desene. Un perete intreg cu exponate arata cit de priceputi sint. Doi baieti deseneaza, altul modeleaza