Balamucul de la stefanesti, sat-satelit al Bucurestiului, in care alegatori din doua tabere s-au imbulzit la vot intr-un efort fara precedent, a fost explicat prin miza imobiliara. Unii sateni au marturisit, intr-un microinterviu televizat, ca au fost indemnati sa voteze in schimbul unor sume mari de bani. Un calcul simplu arata ca o familie care avea dreptul la cinci voturi ar fi putut castiga suta de milioane de lei vechi din exercitiul alegerilor locale.
Cred insa ca miza afacerilor imobiliare este un unghi ingust de evaluare a bataliei pentru primariile de la sate. O alta miza, poate mai "lucrativa", sunt cele 8 miliarde de euro pe care Uniunea Europeana le va revarsa peste agricultura romaneasca. O mare parte din bani pot fi folositi pentru lucrari ample, cum ar fi canalizarea satelor. Statul va finanta si el agricultura, astfel incat prin satele Romaniei se vor rula, in urmatorii cinci ani, in jur de 12 miliarde de euro. Daca am imparti suma ajutorului financiar asteptat la numarul de sate, am avea o medie de un milion de euro per localitate rurala. Sigur nu toti primarii vor avea initiative, iar banii nu sunt dirijati democratic, nici alocarile nu vin in functie de nevoie, ci pe proiect.
Banii europeni exista, iar viata unui primar de tara poate fi mai bogata in perspectiva in care pune mana pe ei.
Pe de alta parte, o alta miza ar putea fi mirajul latifundiilor. Tendinta probabila a urmatorilor ani, sugerata si de studiile europene, ar putea fi coagularea proprietatilor sau asocierea in cooperative, dar e greu de crezut ca cele peste 4.200 de exploatatii agricole risipite in tara, cu o suprafata medie de 3,3 hectare, se vor intovarasi, deoarece exista o repulsie inradacinata fata de trecutul comunist al tarii. Trebuie remarcat un lucru: coagularea latifundiilor a inceput si e demonstrata de cele peste 9.000 de exploatatii pe supraf
