Inginerii din fruntea MEC (cam aceiasi de la inceputul universului si pina azi) aplica, globalist si fara perspectiva, un model inflexibil, absolut mort in zona umanista, si se cred, trist, "reformatori". Cu un deceniu si ceva in urma, am revenit de la studii - din Statele Unite - patruns de nevoia reformarii ideii de publicatie academica in Romania. (Ce sa fac, la douazeci si sase de ani, aveam inca naivitatea "universalismelor" si entuziasmul unor batalioane intregi de brigadieri.) Citiva ani am scris furibund despre si dupa modelul stiintific american. Celor dintre dumneavoastra care nu se omoara cu publicistica trebuie sa va spun ca, peste Ocean, notorietatea unui intelectual in spatiul public (fie el cultural sau academic) se obtine putin diferit fata de la noi. Daca, in Romania (in zona umanista, se intelege), tiparirea constanta de carti si prezenta pe piata publicatiilor cu profil cultural-artistic (de tip hebdomadar, lunar ori chiar semestrial) contribuie, in timp, la conturarea profilului profesionistului redutabil, la americani, acest gen de activitate nu conteaza prea mult. Volumele de autor sint si acolo apreciate, desigur, mai ales daca apar la edituri (universitare) prestigioase si au in spate, prezumtiv, referenti rigurosi. Nimic insa nu impresioneaza mai tare, in campusurile americane, ca un articol publicat intr-o revista academica de tip jurnal ("volum"), iesita sub egida unei autoritati universitare recunoscute. Un astfel de articol poate valora - fara nici o exagerare - mai mult decit o carte, in ochii oricarei comisii de evaluare, oricit de severa. Se presupune ca studiile in cauza au girul (extrem de dur) al comunitatii academice (si nu doar al unui editor), constituind prin urmare cercetari stiintifice fundamentale. Publicind eu insumi patru asemenea texte - in cariera mea de pina acum -, in jurnale critice din Lumea Noua, am inteles imediat s