Oprescu. Este limpede, are potenţial. Cu discursul de a doua zi de după anunţarea alegerilor a arătat ce poate. Mai mult decît experimentat sau muncitor, Oprescu are talent pentru politică. Luni seara am avut ocazia să vedem un discurs bun. Le-a avut pe toate: a fost pătrunzător, bine articulat, bine ţintit împotriva adversarului său, paracomunicare (ton, intonaţie, pauze bine alese), flipchart cu „graficul lehamitei“, apelare empatică, aproape tot. A atacat frontal resentimentele din memoria colectivă a bucureştenilor faţă de mineriade: „Ca om, ştiu ce înseamnă ura bucureştenilor şi momentele sinistre prin care au trecut. Ca medic, am tratat victimele politice“. Ce era mai mult de spus? Discursul a fost făcut în momentul potrivit, bine ales în prime-time, cînd toată lumea dorea să vorbească cu „învingătorul“. Ceva i-a lipsit totuşi discursului său: decenţa. Dar cine mai are timp pentru cumsecădenii astăzi! Tot episodul s-a desfăşurat în tonul politic inaugurat de Traian Băsescu, de cînd acesta a devenit prima figură politică a ţării. Oprescu a învăţat de la învingătorul său din 2000 şi ştie foarte bine ce discurs merge la români. Dacă Oprescu va cîştiga Bucureştiul, el are şansa de a deveni principala portavoce împotriva lui Traian Băsescu, unul dintre puţinii cu harul de a-i face faţă preşedintelui. Ceea ce îl va face pînă la urmă indispensabil PSD-ului şi l-ar propulsa, de ce nu, chiar în fruntea acestui partid, după o întoarcere pregătită de opozanţii lui Mircea Geoană. Pentru Oprescu viitorul pare luminos. Blaga. Candidatul PDL este mai degrabă tipul de lider „eminenţă cenuşie“. Nu toţi politicienii sînt făcuţi să intre direct în focul alegerilor şi nici nu trebuie să o facă cu toţii. Partidele au nevoie de oameni, personalităţi puternice, care să le organizeze, să le ordoneze, să le eficientizeze şi să le crească din birouri, nu doar de la tribune. Ei au