1. Chiar şi cei mai cîrtitori trebuie să admită, cu ocazia localelor de anul acesta, că oraşele arată niţel mai bine. Cel puţin Bucureştiul. Nu s-au făcut mari lucrări de infrastructură, dar măcar s-a mai cosmetizat. Faptele arată că trebuie să regîndim procesul electoral şi să organizăm alegeri locale în fiecare an. Sau, cel mult, la doi ani – ca în Anglia. Dacă au ceva de demonstrat, doi ani le ajung primarilor şi consilierilor locali. Şi dacă fac treabă, vor fi realeşi şi vor avea timp de proiecte majore. Din păcate, aceste alegeri au reconfirmat partidocraţia păguboasă şi faptul că partidele nu sînt capabile să selecteze şi să propună oameni serioşi la consiliile locale. Preţul pentru un loc eligibil la un consiliu de sector a fost şi anul aceste între 1.500 şi 3.000 de euro. Mi-a mai stîrnit interesul mesajul lui Cristian Diaconescu, care a pus accentul pe respectarea regulilor într-un oraş fără reguli, cum este Bucureştiul. Ar fi un început bun, avem nevoie de reguli şi de enforcement.

2. Confruntarea pentru Bucureşti a fost neinteresantă, dar oferta electorală, cel puţin propunerile pentru îmbunătăţirea infrastructurii, a fost îmbietoare. Măcar dacă s-ar face 20% din propunerile candidatului cîştigător şi tot vom fi mulţumiţi. Rezultatele din Capitală arată cît de mult contează campania electorală, acolo unde faptele nu vorbesc de la sine (ca în cazul Sectorului 3). PNG-ul lui Becali a ieşit reprezentat bine în urma unei campanii masive şi fără scrupule. PNŢ-CD rămîne în continuare doar un partid istoric. Parcursul electoral absurd şi aberant al lui Sorin Oprescu a ieşit cîştigător, pînă în acest moment. Ce ar mai fi de spus? 3. Rezultatele au fost surprinzătoare în măsura în care oamenii i-au reales pe cei care şi-au văzut de treabă, cum a fost cazul Sectorului 3, Braşovului, Clujului, Timişoarei sau la Piatra Neamţ. În aceeaşi ordine de