Andrei Kurkov Moartea pinguinului Traducere de Mircea Aurel Buiciuc Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2006, 248 p. Olga Grushin Viaţa din visele lui Suhanov Traducere de Irina Bojin Editura Leda, Bucureşti, 2007, 440 p. La fel cum nu poţi deschide un roman franţuzesc fără să te gîndeşti imediat „e proustian, nu e proustian“, unul nemţesc fără să cauţi vreun Faust eşuat printre file, la fel, cînd deschizi romanul rus contemporan, cauţi – inevitabil – Dostoievski, Gogol, Bulgakov. Pînă aici, nimic grav, doar Arghezi spunea că, pentru a scrie ceva nou, trebuie mai întîi să asimilezi organic tot ce s-a scris înaintea ta. Dar unde se opreşte inevitabila şi dezirabila asimilare a clasicilor şi unde începe copierea unor idei, simboluri, structuri, din lipsă de capacitate creatoare, sămînţă de geniu şi, de ce nu, curaj? Şi cum înainte de a da cu piatra trebuie să te asiguri că ai verificat toate pistele, ajungem la întrebarea numărul doi: cum se face că orice autor rus contemporan continuă fie tradiţia „prozei vibrante“ a lui Gogol, fie „absurdul“ etern-germinativ al lui Bulgakov? Mă rog, mai sînt şi personajele dostoievskiene, imaginile musai tarkovskiene, mihalkoviene, dramele cehoviene, oblomovismele, orientalismele, -ismele în general. Inevitabile. Şi totuşi, o minimală experienţă în materie de cărţi arată că, de obicei, autorul nu e chiar aşa greu de dibuit printre rîndurile propriului text, că mai degrabă criticul e cel care-l „clasează“ în descendenţa vreunui mare autor, care, în loc să-i confirme valoarea, îi diminuează credibilitatea. Înainte de-a aşeza sub mantaua gogoliană majoritatea textelor ce se scriu astăzi în lumea fost sovietică, astfel încît ouăle fatale să germineze monştrii ce vor devora încă din starea de increat noua literatură rusă, mai bine să vedem unde putem face astfel de trimiteri şi unde nu seamănă tinerii autori ruşi cu nimeni altcineva d