Aproape de fiecare data când vad muncitori reparând o strada sau un trotuar, pun un pariu cu mine însumi, încercând sa estimez cât timp va trece pâna când acestia vor reveni pentru a face “reparatii la reparatii” sau pentru a îndrepta vreo omisiune din proiect. Ceea ce înseamna alte santuri sau gauri în caldarâm, si automat alti bani cheltuiti aiurea, în cele mai multe dintre cazuri nota de plata facându-se din buzunarul cetateanului.
Asemeni lui Sisif, obligat de zei sa faca zilnic aceeasi munca istovitoare si inutila, si muncitorii nostri se întorc destul de frecvent “la locul faptei”, cu mult înainte de expirarea termenului de garantie oferit pentru respectiva lucrare.
Aproximativ cu o saptamâna înainte de alegeri, desigur fara nici o legatura cu campania electorala, cartierul Unirii din Târgu-Mures a fost invadat de echipe de muncitori, care au reparat mai multe trotuare, dupa care au trecut si la reabilitarea câtorva strazi. Fara îndoiala, o initiativa laudabila, de care comunitatea avea mare nevoie. Însa nu e de ajuns sa faci, trebuie si sa lasi curat la locul de munca, ceea ce se pare ca muncitorii au omis sa faca.
Am trecut acum doua zile pe strada Iosif Hodos, unde adevarate „musuroaie” dominau carosabilul. Se lucreaza la ceva, mi-am spus si am trecut mai departe, cu calm. Nu de aceeasi parere a fost un conducator auto care tocmai tranzita zona, pe care l-am auzit înjurând de mama focului pentru slalomul involuntar pe care a fost obligat sa îl faca.
Curios cât dureaza în România debarasarea molozului de pe drumurile publice, m-am întors ieri pe aceeasi strada, sa vad care e situatia. Deloc surprinzator, „musuroaiele” erau neclintite de la loc, facându-ma sa ma întreb unde sunt gospodarii de care orasul nostru are atâta nevoie.
Aproape de fiecare data când vad muncitori reparând o strada sau un trotuar, pun un pariu cu mine însum
