Sunt oameni pentru care munca este insasi ratiunea de a trai.

La Policlinica cu Plata din Lugoj, una dintre asistente implineste, anul acesta, 83 de ani. La 24 de ani de la iesirea in pensie, vine zi de zi la lucru. Stella Becan slujeste sistemului sanitar si, implicit, bolnavii, pentru ca a jurat sa faca asta cu ultimele forte. Iar forta mai are... "Am jurat sa ma dedic bolnavului"

La prima vedere, n-ai zice ca femeia marunta din fata ta are 82 de ani impliniti. Iuteala este o caracteristica a fiecarui gest pe care il face. Doar vocea ii e domoala.

S-a nascut pe 1 august 1925, la Cluj, dar a crescut la Sibiu, apoi la Alba-Iulia si, tarziu, a venit la Lugoj. "Pana m-am maritat am dus o viata de nomada. Am fost alungata de peste tot", isi incepe doamna Stella povestea. "Dupa moartea tatalui, mama s-a recasatorit cu un om care nu m-a iubit niciodata. Asa ca am fost crescuta de rude, dupa cum m-a purtat valul". Nu regreta, insa, nimic. Stie ca viata nu poate fi frumoasa daca nu iti ofera si greutati cu care sa te lupti. "Cum altfel sa o pretuiesti, daca nu stii cat de greu se castiga dreptul la viata? Luptam cu viata din secunda in care am inspirat prima gura de aer. Dar merita", ne incredinteaza, zambind strengareste si tintuindu-ne cu niste ochi de un albastru inchis, pe care, o data intalniti, nu-i mai poti uita.

In ceea ce priveste latura profesionala, ne spune ca nu ea si-a ales meseria, ci meseria a ales-o pe ea. Avea 19 ani cand a vazut un afis prin care se anuntau inscrieri la Scoala de Surori. Tocmai traversa o perioada foarte grea : mama ii era la inchisoare, ca detinut politic, iar varul la care locuia era concentrat pe front. Faptul ca scolarizarea era gratuita a fost un factor determinant in alegerea meseriei. "Cand am semnat formularul de inscriere, nu stiam foarte multe despre ce inseamna sa fii asistent medical. Dar am jurat sa in