În 1990, abecedarul democraţiei româneşti a fost buchisit cu lacrimi roşii, imixtiuni inacceptabile şi violenţe tribale.
Scriu această tabletă pentru toţi tinerii de-o vârstă cu România postdecembristă care au văzut emisiunea „România votează! Alegeri locale 2008“, difuzată de TVR 1 luni, 19 mai 2008, şi realizată de Sorin Burtea.
Aţi asistat la un fals. La o mistificare. La o contrafacere urzită de patru oameni impenitenţi şi cinici. Împreună, amfitrionul şi invitaţii - Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Răzvan Theodorescu - au minţit cu neobrăzare despre primele alegeri libere de după decembrie 1989 şi au ajuns la cuvântul drag celui care-a inventat mineriadele: consens. Regăsiţi după optsprezece ani, cei patru au stabilit într-un glas că majoratul politic al ţării e o himeră şi că prezentul se consumă într-o cheie iremediabil minoră, prin comparaţie cu măreţia trecutului apropiat. Altfel spus, la începutul lui 1990 şi în campania de atunci, reprezentanţii la vârf ai României se comportau mult mai onorabil decât astăzi. Aveau stil, aveau distincţie, aveau grijă pentru semeni. Erau nişte domni manieraţi şi afabili, pentru care duelul electoral era o artă nobilă, iar preocuparea de căpătâi - luminarea bietului român ieşit de sub cizma comunistă. Ha!
Trec (deşi n-ar trebui) peste distribuţia inechitabilă a emisiunii, cu doi oameni de-ai casei - unul fost preşedinte al TVR, altul membru actual în Consiliul de Administraţie - şi nici un reprezentant din vechea gardă a PNŢCD-ului. Mă mulţumesc să spun că orice om cu discernământ ar trebui să se simtă jignit de cele văzute pe 19 mai. Avem aici o formă de idilism păgubos şi perfid, care vrea să narcotizeze. Nu, domnilor invitaţi. Nu, Sorin Burtea. Nu, tineri cititori. În 1990, abecedarul democraţiei româneşti a fost buchisit cu lacrimi roşii, imixtiuni inacceptabile şi violenţe tribale. @N_
