Mircea Cărtărescu: „Bucureştiul, pe care-l socoteam un oraş cu o conştiinţă politică, s-a lăsat de data asta îmbrobodit ca un ţânc de o manevră atât de cusută cu aţă albă“.

Cum mă aşteptam, s-a votat peste tot politic, s-a votat mizerabil, s-au votat aceiaşi bulibaşi locali. S-a votat pentru continuarea sistemului pervertit al corupţiei, mitelor şi bălăucilor. Pentru un statu quo, dacă nu chiar pentru o restauraţie a ceea ce e uneori numit cu inconştienţă şi sforăitor „stânga“. E PSD de stânga? E PRM de stânga? Poate cu vechiul sens de „sinistra“, de cale fatală, de mână pe care-o foloseşti numai la treburi ruşinoase. Unii văd în votul românilor la alegerile locale un eşec al uninominalului. E ca şi când ai spune că democraţia e un sistem rău pentru că nu dă rezultate în ţările unde oamenii mai că nu se mănâncă unii pe alţii. Sistemul nu e rău, noi suntem răi. Noi ne lăsăm cumpăraţi pentru un pumn de ceapă. România a fost, la aceste alegeri, un Ştefăneşti uriaş, gata să-şi dea voturile pentru cei ce oferă mai mult, nu în proiecte şi onorabilitate, ci în comerţ pe sub mână, în realitate de format telenovelă, tabloid şi manea - adică acea realitate care ne prieşte şi-n care ne bălăcim până la guşă. Vorba lui Eminescu, cel amar şi deziluzionat, din „Scrisori“: „Ce mai vrei cu-a tale sfaturi dacă ştii a lor măsură?“.

Bucureştiul, de care altădată eram atât de mândru, pe care-l socoteam un oraş cu o conştiinţă politică trei clase peste a restului ţării, s-a lăsat de data asta îmbrobodit ca un ţânc de o manevră atât de cusută cu aţă albă, de ţi se face ruşine că eşti om. A căzut în capcana unui Oprescu „independent“, „persecutat de sistemul ticăloşit“. Nu s-a priceput să vadă rânjetul sinistru al lui Iliescu în spatele lui, nu i-a păsat că aduce în fruntea sa un fiu de general de securitate, un om care, după dezvăluirile presei, şi-a falsificat dosar