Cu prilejul sărbătoririi centenarului Uniunii Scriitorilor, două interesante şi bine documentate expozee ale d-lor Teodor Vârgolici şi Ion Ianoşi au evocat, se ştie, cel dintâi etape semnificative din istoria întemeierii S.S.R., iar cel de-al doilea momente din rezistenţa membrilor U.S.R. împotriva încătuşării gândului şi scrisului în anii dictaturii comuniste.
Nelipsite de interes, însă, mi se par şi câteva episoade semnificative din răstimpul ce începea să vestească apropierea unor vremuri grele pentru scris şi scriitori.
în aceste circumstanţe, la 25 aprilie 1937, ora 11, la sediul S.S.R., care atunci se afla în strada Berthelot nr. 18, a fost deschisă adunarea anuală, devenită tradiţională. Descriind atmosfera ce domnea în sală, un ziar din epocă a relatat de pildă: "Grupuri-grupuri discută şi hotărăsc interpelări, atitudini. Se pare că în faţa ameninţărilor ce vin din afară de breasla lor (ţara trăia de ani buni sub regimul cenzurii şi al stării de asediu - n.n.) scriitorii îşi dau seama că singurul răspuns este: solidaritatea".
în discursul introductiv, N. M. Condiescu, preşedintele S.S.R., care mai era, în acelaşi timp, şi general, bibliotecar la Palatul Regal şi director al Revistei Fundaţiilor Regale, a căutat să introducă o notă de optimism, anunţând - printre altele - că situaţia financiară a S.S.R. era cum nu se poate mai înfloritoare. întrucât, în anul ce trecuse, Societatea beneficiase - de la Luna Bucureştilor - de o subvenţie de 600.000 de lei sau că tot din anul ce se încheiase putea acorda burse de călătorii pentru scriitori tineri în valoare de 50.000 de lei. Bugetul se soldase cu un excedent de 750.000 lei, iar cel mai important obiectiv care rămânea în faţa conducerii S.S.R. era construirea palatului scriitorilor. Care şi fusese dat în studiu arhitectului Doicescu, ce avea gata planurile şi machetele. Nu ma
