Am ratat joi o receptie si o petrecere ca sa vad toate cele cinci lungmetraje romanesti programate si sa apuc sa scriu cateva randuri despre ele. In acest an, filmele cele mai asteptate din Zilele Filmului Romanesc sunt "Boogie", de Radu Muntean, si scurtmetrajul "Megatron", de Marian Crisan. Dar joi s-au inregistrat mai multe surprize. si incep cu cea mai mare – filmul "Elevator", vazut si ultimul, intr-o proiectie cu sala plina, la Arta, si realizat in trei ani cu un buget de 200 de euro (nu e nici o greseala, 200 de euro). Elevator
A fost o surpriza foarte placuta, pentru ca filmul regizat, filmat si montat de George Dorobantu dupa piesa de teatru a lui Gabriel Pintilei ( pusa anterior in scena tot de Gabriel Pintiliei la Teatrul Luni de la Green Hours), te tine pe aproape toate cele 85 de minute ale sale. Cel putin trei prejudecati sunt aruncate in aer. Prima ca poti avea un film de 85 de minute intr-un acelasi spatiu stramt, cel al unui lift.
A doua, ca doi tineri actori pot sa tina filmul, iar Iulia Verdes si Cristi Petrescu (rulati in spectacolele cu piesa "Elevator" de la Green Hours) nu au deloc tracul debutantului in lungmetraj. Sunt frumosi, fotogenici si talentati. A treia, ca pentru un film bun trebuie bani multi.
Coprodus de Florin Piersic Jr. si de Alexandra M.Paun, care spera ca la Cluj-Napoca sa gaseasca un distribuitor strain, "Elevator" nu e "Cubul" sau "Interviu", dar e mult mai original si mai sincer decat multe alte filme romanesti realizate in ultimii ani cu bugete mult mai mari.
Daca despre "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" si alte filme minimaliste s-a spus ca sunt facute pe genunchi, ce mai poti spune despre "Elevator"? Ca a fost facut pe jos? Romanul nu s-a nascut doar artist, dar si artist econom. Ca gospodina comunista, care gateste din orice.
Intalniri incrucisate
A doua surp
