- Cultural - nr. 110 / 6 Iunie, 2008 Pe langa epitetele din titlul rubricii, trebuie sa adaugam, cu indreptatita mandrie, bogatia limbii romane. Aceasta apreciere o putem demonstra apeland la cuvantul cale (in latina callis). Sensul de baza al cuvantului este acela de drum. De la cale sunt derivate calator, calatori, calatorie, calatorit. Expresia: Calatorie sprancenata!, urare care arata indiferenta pentru plecarea cuiva. Cuvantul cale figureaza in foarte multe expresii. Afara din cale sau din cale afara (in tempo rapid din cale-afara), peste masura, neobisnuit, extraordinar. "Se destepta in aceeasi priveliste dureroasa a vietii lor, din cale afara chinuita". (Al. Vlahuta). "Era un vis misterios / Si bland din cale-afara" (M. Eminescu). A avea cale pe undeva, a trebui sa plece pe la… Calea-valea, treaca-mearga, mai merge, fie. "In zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba si uita de urat". (I. Creanga). A-si cauta (sau a-si vedea) de cale sau a se duce in cale-si, a se duce in drumul sau, a-si continua drumul; a nu se amesteca in treburi care nu-l privesc, a-si vedea de treaba. "Du-te-n cale-ti, mergi cu bine!" (V. Alecsandri). Ce mai calea-valea, ce sa mai lungim vorba, ce mai incoace-incolo. A-si face cale, a-si face loc de trecere, a-si face drum. "Sus la munte, jos pe vale,/ Si-au facut dusmanii cale". (M. Eminescu). Un alt sens: A cauta un prilej sau un pretext pentru a merge undeva (fara a bate la ochi). A face cale intoarsa, a se intoarce, dupa putin timp, din drum. A fi pe cale de a… (sau sa…), a fi gata de a…, a fi aproape sa…. A gasi (sau a afla) cu cale, a socoti, a gasi nimerit, potrivit, bine, frumos. A iesi (sau a se duce) in calea cuiva, a iesi inaintea, in intampinarea cuiva. "Si ca la mandre nunti de crai, / Iesit-a-n cale ales alai" (G. Cosbuc). A i se inchide cuiva calea in cadru, a fi silit sa renunti la ceva. A-si lua calea (in p