Cand, in toamna anului 1863, Eugeniu Carada pleaca la Paris, n-o face doar de dragul studiilor. Le urmeaza si pe acestea, dar este si emisarul liberalilor munteni pe langa cercurile politice pariziene, pentru a le sonda opinia cu privire la o apropiata in
Era Carada si membru al vreunei societati masonice? Nu avem date, dar n-ar fi exclus. La Paris stabileste legaturi cu publicatiile L?homme libre, Le Siecle, La semaine financi?re. Scrie pentru ele stiri din Romania. Il cunoaste si pe Victor Hugo, "un egoist vanitos, dar ce talent! ". Ii intalneste pe revolutionarul ceh Rieger, pe Mazzini, visatorul care inca mai spera ca va provoca o revolutie "simfona si sincrona" in toata Europa. Pentru a-l vedea pe Mazzini, Carada face mai multe calatorii la Londra, unde revolutionarul italian conducea Comitetul Democratic European, si poarta cu el o destul de vie corespondenta.
Mihail Romascanu, care scrie o carte despre E. Carada in 1937, presupune ca eroul cartii sale a calatorit la Venetia, pe atunci ocupata de austrieci, pentru a tine legatura cu mazzinienii de aici. In 1866, ii inlesneste legaturile lui I.C. Bratianu, marele sau prieten de o viata, cu lumea politica pariziana pentru gasirea unui inlocuitor lui Al. I. Cuza. In 1870, Carada este capul organizarii a ceea ce s-a numit Republica de la Ploiesti. Este vorba de intentia liberalilor de a-l inlatura pe Carol I in contextul Razboiului Franco-Prusac. Proiectul a esuat, iar Carada a evitat pana la moarte sa-l intalneasca pe suveran sau sa primeasca vreo demnitate in stat care presupunea semnatura regelui. Nu mergea nici pe Calea Victoriei, ca sa nu treaca prin fata Palatului Regal (Carol I i-a respectat dorinta cat Carada a fost in viata, dar la moartea lui, la 10 februarie 1910, a cerut anume ca funebrul cortegiu sa treaca prin fata Palatului si garda sa-i dea onorul cu drapel si muzica. Mare
