Indiferent cat de pasionant sau abscons, de lent sau de ritmat, de ofertant in comic verbal sclipitor, gaguri corporale ori pura drama (mai rar, ce-i drept), un film de Woody Allen ramane un film de Woody Allen. Niciodata un titlu semnat de el - fie ca e vorba despre capodopere sau filme medii (nu si mediocre) - nu poate fi lipsit de spirit ori de dragoste fata de cinema, pe care nu inceteaza sa-l omagieze. Fara sa aiba vigoarea dramatica, logica fara cusur si perfectiunea stilistica a lui Match Point (daca e sa luam ca exemplu doar cea mai recenta opera majora a cineastului), Bomba zilei/ Scoop este o poveste tonica, a carei miza nu e lejera intriga politista sub care se desfasoara, ci socul cultural resimtit de doi americani la Londra. Avand in vedere ca Match Point era extrem de concentrat pe tragedia eroilor sai, iar registrul sobru, atipic in care l-a conceput Woody Allen nu-i permitea acestuia obisnuitele si adorabilele sale volute comice, filmul de fata poate fi vazut si ca o revansa autoparodica: revenirea in cheie politista - dar mult mai lejera - pe teritoriul britanic. Farmecul incontestabil al filmului vine din faptul ca, la 73 de ani, Woody Allen isi pastreaza o energie si, mai ales, o placere de-a povesti pe care multi regizori tineri le-ar putea invidia. Cat despre stiinta si arta lui de-a realiza un film, evident perfectionate cu varsta, ele reprezinta - la fel ca la Spielberg - rafinamentul suprem la care poate visa un cineast. Dar si un cinefil. Dincolo de subiect, de registrul folosit, de magnetismul personajelor sau de pertinenta scenariului, astfel de mari regizori lucreaza, in asemenea stadiu, intr-un mod care transforma intr-o poveste palpitanta pana si making of-ul filmului in sine. Eliberati de orgolii juvenile, teribilisme de autor si capricii de mogul, ei pot povesti cu o voluptate si lejeritate care "sar" din fiecare cadru, transmitand