Notaţii fruste, ivite spontan, în contactul cu trotuarul, cu paginile cărţii de pe noptieră, cu noptiera însăşi. Ca tîmplărie aparţinînd unui... templier uitat, căruia i-o comandasem, de pus pe ea limonada nopţii şi cartea. Pînă să se prindă în pagini mai de durată, iată-le, cum s-au lăsat, ele, crude, pe foaie.
Clipa isterică a focului de artificii.
Observaţi ce formulare infatuat metaforică pentru doar o simplă canonadă de jerbe, atît de la modă în momentele euforice ale oraşului. Formă nouă, modernă, de marcare a evenimentului. împrumutată, probabil, de pe cîmpul de luptă, din grozăvia încleştării cu moartea, sub exploziile luminiscente ale acesteia. Frumoasa convertire: în locul distrugerii cărnii, euforia ei.
Artificiile merită oricum gratularea noastră candidă.
Numai că totul se consumă într-o clipită. în fărîma de timp ce i-a fost repartizată. Ieşind în stradă somnambulic, pentru baterea trotuarelor, sînt întîmpinat de puhoiul de fete şi băieţi - superbi numai şi prin biologia lor - ce se retrag de la locul sclipitoarelor canonade, îmbrăţişaţi, sărutîndu-se, spre încăpedrile nopţii, orgiasticele. Totul a fost deci o clipă trecătoare - fluorescentă, hipnotică - uitată însă imediat. Ca şi cum n-ar fi fost.
De raportat fulguranţa ei la ambiţiile duratei. Aparţinînd cui? Oricum nu puhoiului inform de hormoni tineri. Cui atunci? Nimic pe foaia de sub lampă.
Şi pentru că fetele şi băieţii se retrăgeau încă beţi de artificii spre nebănuite interioare, iată şi fraza de pe noptieră, notată insomniac: "Nu făceam neapărat dragoste: era numai modul de a ne lăsa trupurile să se salute". Frumos, nu? Fraza lui Philippe Forest din Iubirea din nou - ultimul cri francez - e prea subţire pentru fetele şi băieţii ce se retrăgeau de sub artificii.
încă un titlu de pe noptieră: Trata
