Poate-am murit şi nu mai ştiu să-ţi spun

Povestea mea-n cuvinte-obişnuite.

De mult simţeam cum glezna mi-o înghite,

Cu poftă parcă, roua spartă-n drum

De talpa grea, tot mai şovăitoare;

Îmi atîrna-n şiroaie, de pe umeri,

Aripile ce trupul mi-l despoaie,

Gol şi plăpînd, într-un amurg cu ploaie,

Aoreola-mi se-nclina spre soare,

Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri

De nemilos de dulcea întîmplare

Că eu nu mai eram Îngerul tău,

Călăuzindu-ţi sufletul prin hău... Poate-am murit şi nu mai ştiu să-ţi spun

Povestea mea-n cuvinte-obişnuite.

De mult simţeam cum glezna mi-o înghite,

Cu poftă parcă, roua spartă-n drum

De talpa grea, tot mai şovăitoare;

Îmi atîrna-n şiroaie, de pe umeri,

Aripile ce trupul mi-l despoaie,

Gol şi plăpînd, într-un amurg cu ploaie,

Aoreola-mi se-nclina spre soare,

Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri

De nemilos de dulcea întîmplare

Că eu nu mai eram Îngerul tău,

Călăuzindu-ţi sufletul prin hău...