Pe masura ce scrierile Pr. Andrei Scrima sunt publicate, ma edific: romanii au avut un telog pentru secolele viitoare. Ultimele doua volume din seria Andrei Scrima de la Ed. Humanitas se intituleaza "Experienta spirituala si limbajele ei", respectiv "Ortodoxia si incercarea comunismului". Acestea sunt mult prea stufoase pentru aceasta modesta tableta, de aceea ma voi opri strict la cel de-al doilea volum si la scrisorile pe care A. Scrima le trimitea din lume catre fratii sai din "Rugul aprins" dar si unor figuri importante, nemembre ale grupului de la Antim, precum Anton Dumitriu, Valeriu Anania sau PF Justinian.

Prin ce sunt exceptionale unele scrisori, mai ales primele, cele dinaintea arestarii membrilor "Rugului aprins"? Tocmai prin tensiunea spirituala pe care o degaja, prin marturia unui Timp pe care acesti oameni il traiau la o intensitate greu de cuantificat astazi, prin intrebarile si solutiile pe care le-au gasit (Pr. Scrima, in primul rand) la problematica spirituala a veacului: intalnirea dintre principalele confesiuni crestine, dialogul intre ortodocsi si catolici, dialogul interrelios, interferenta cu modernitatea, etc.

Ma voi opri la tema calatorului. "Nimic nu poate egala izbucnirea constiintei ca Domnul lucreaza in noi ca in cerul sau (acest "in" e cu adevarat supranatural); din acea clipa, lumea se desfasoara – se dezvaluie – intr-un alt fel"(p.395) spune A. Scrima pornind de la noua sa conditie, aceea de calator prin lume, odata scapat din inchisoarea Romaniei comuniste. Este constiinta unui rugator profund subtil si inteligent, atent la ceea ce se petrece cu el odata intrat pe Cale: "Am simtit ca, din momentul acela, m-am eliberat de "calatorie" si ca intram pe "cale": ceea ce e cu totul altceva. Esti pe cale numai atunci cand calatoria din afara se intretaie cu itinerariul launtric in tot atatea semne de cruce; intaietatea nu