In ultimul deceniu şi jumătate, în România s-au închis mii de librării. Mii. N-am nostalgia comunismului şi nu m-au sedus ambiţiile sale de-a deschide în fiecare sat dacă nu o librărie, măcar un punct de vânzare a cărţii. Nu cred că în felul acela se răspundea unei nevoi culturale: tot de ideologie era vorba. Am vizitat suficiente librării săteşti pentru a şti despre ce vorbesc. Cărţile cu adevărat bune erau de negăsit, iar titlurile de succes înlocuite de cărţile servitorilor regimului. Era cu totul improbabil ca intrând într-o astfel de librărie să dai peste altceva decât romanele indigeste ale lui Lăncrănjan, Dinu Săraru, Platon Pardău şi ale eternei clientele a editurilor "departamentale". Nicuţă Tănase, Aurel Baranga, V. Em. Galan, Marcel Breslaşu, Lucia Demetrius, Demostene Botez şi-o întreagă pleiadă de activişti cu pana constituiau coloana vertebrală a librăriilor deschise de dragul statisticilor. Tot cărţile lor populau şi tristul univers al băcăniilor sau al "magazinelor universale" de la ţară.

Fără să intereseze pe nimeni, aceste cărţi totuşi se vindeau. Cum? Prin achiziţionarea de către şcoli, pentru a fi oferite elevilor drept premii la sfârşit de an. Înmulţiţi câteva zeci sau sute de astfel de exemplare din fiecare şcoală cu numărul localităţilor din ţară şi veţi ajunge la cifre impresionante. Beneficiare la fel de harnice erau bibliotecile, organizaţiile sindicale sau "obşteşti" (a femeilor, a pensionarilor, a invalizilor de război etc.), cooperativele meşteşugăreşti care, la anumite intervale, ofereau membrilor - în urma directivelor de "luminare a poporului" - cărţi pe care altfel nu le-ar fi cumpărat nimeni, ba chiar şi bisericile! Aşa se face că, pe nebăgate de seamă, în orice casă intrai era imposibil să nu găseşti măcar unul din titlurile-standard ale epocii: Bărăgan, Cetatea de foc, La cea mai înaltă tensiune, Şoseaua Nordului, Desc