Politicianul nevrotic, la fel ca şi consumatorul înnebunit după senzaţii tari sînt cei care conduc România de azi. Primul mai mult face pagubă.Cel din urmă, măcar, are o nebunie profitabilă.Contribuie la PIB-ul ţării!
Îşi cumpără maşini de mare viteză, joacă în cazinouri, practică sporturi scumpe şi riscante, fac abuz de alcool, au relaţii intime întîmplătoare. La prima vedere, astfel de oameni sînt etichetaţi ca fiind iresponsabili, parveniţi. De multe ori însă, comportamentul lor este la limita normalităţii psihice şi la limita supravieţuirii. Sînt aşa-numiţii "excitement seekers", căutătorii de senzaţii tari. De ei se "ocupă" şi Financiarul, cel mai dinamic cotidian de business de pe piaţă.
Acest tip de personaj este un om care se plictiseşte uşor, are nevoie mereu de senzaţii puternice pentru a simţi că trăieşte, evită angajamentele pe termen lung şi îşi asumă cu uşurinţă riscul. Nu este vorba doar despre o perioadă nebună a vieţii, ci despre felul său de a fi, despre personalitatea sa.
Fac o legătură directă şi uşor de sesizat între acest tip de comportament, al consumatorului împătimit, cu puternicii zilei, care dau dovadă de aceleaşi elemente definitorii. Puterea, la fel ca şi banul, poate funcţiona ca un drog. Iar drogul, prin definiţie, nu poate fi decît distructiv. Nu ştiu dacă aţi observat, dar, ca şi excitement seekers, şi politicienii au, în special în campanie, un comportament la limita supravieţuirii. Tot ceea ce ştiam ieri că este drept, alb, senin, devine, printr-o simplă frază de politician, strîmb, negru, decolorat.
Toţi cei care sînt vedete, idoli, sfinţi, buni de făcut amulete, pentru partid şi simpatizanţii săi, sînt priviţi, prin oglinda diformă a opoziţiei dusă la paroxism, ca fiind personaje negative, detestabile, greu de crezut, greu de înţeles, imposibil de acceptat.
S
