Obiectele realizate de olarii şi sculptorii din comuna maramureşeană nu se mai vând ca în vremurile de altădată Autorităţile se folosesc de meşterii populari atunci când vine vorba
Obiectele realizate de olarii şi sculptorii din comuna maramureşeană nu se mai vând ca în vremurile de altădată
Autorităţile se folosesc de meşterii populari atunci când vine vorba de promovarea comunei, însă nu reuşesc să-i ajute pe aceştia să continue tradiţiile.
"N-aţi nimerit prea bine", ne spune meşterul în ceramică Tănase Cocean, de 38 de ani. Ăsta a fost un mod frumos de a ne atrage atenţia că l-am deranjat de la cosit, cu pretenţiile noastre de a face poze ori de a-l intervieva.
Meşterul popular ştie că la el acasă vin des oameni ca să-i vadă ceramica, mai mult decât să cumpere. "E ceramică dacică, roşie, nesmălţuită şi nu foarte atractivă pentru unii. E doar pământ prelucrat cu mare sudoare", spune acesta. Şi cu mare artă, am adăuga noi, văzând ce iese din mâinile lui. Era o zi cu soare când am descins la atelierul (casa) meşterului. Am dat de soţie, care ne-a spus că, deşi ştia că venim, nu avea cum să ne aştepte pentru că era zi de coasă.
"Până acum la noi a plouat. Noi trebuie să profităm de zilele frumoase pe care ni le dă Dumnezeu", spune aceasta. Până la urmă se îndură de noi şi o ia la pas "aci aproape", adică vreme de cinci minute cu maşina şi încă vreo 15 minute de urcat un deal, să-şi cheme soţul.
"Să ştiţi că am suduit-o puţin pe nevastă, doar i-am spus că n-am vreme de interviuri", ne spune meşterul zâmbind. Cu toate acestea, merge să-şi pună "cămeşa" popolară şi clopul, că doar "ce meşter e el fără acestea", pentru a da bine în poză. "Vedeţi, aici jos am cuptorul, vechi de 400 de ani, pentru că în el au ars lutul şi tatăl, şi bunicul meu. Nu e o meserie bănoasă, nu putem trăi din olărit, dar avem drag de arta asta, încercăm să