Fîrî mare
Prin gânduri trece un nor nisipos
învăţ să trăiesc fără mare
zările se deschid într-o ramă albastră
cu luciul de lacrimă
fără să-mi fie milă de mine
ci doar de fisura din zid
cum e să trăieşti fără mare
zac în patul străin
şi aflu că oasele mele adoră
o piatră suavă
prin care pulsează lumina
la fel ca o inimă
Eşafod
Sub cearcăne
încă o pereche de ochi
încă o pereche de lacrimi
Când cumpăna zilei o trec
umbra-mi se întoarce
înlăuntru
Acolo iluzia limitei
şterge
ca pe un suflu
dinadins regăsit
Măştile trec
prin oraşul haotic
un clovn şi un rege
paiaţe şi vulpi
Deghizate sunt straiele verii
tu cine eşti
îmbrăcat doar în piele de om
Variantî
Acum când vara dă în clocot
sunt prea aproape
sau prea departe de trup
mă privesc în tăcere
mă înfăşor într-un fel de ocrotitoare
înfiorare
aş vrea să-i cunosc taina
dar mă strecor printre nimicuri
imponderabile
bărbatul de alături
mă priveşte îndelung
până pătrunde noaptea în el
Zodia gemenilor
Stele pe o jumătate de cer
vii
bucăţi de carne aprinsă
Noaptea în două s-a frânt
ziua încă-i departe
ce tărâm să alegi
văile curg nemiloase
Singurul punct de odihnă
e un răbdător labirint
de ceară sau magmă tăcută
Mica mea spaimă
alege să moară frumos
Necunoscut e copilul
cu ochii ca marea
ce nu mai ajunge la mine
Imn
Margine tu
lumină de zi şi de noapte
când nu mai pot îndura
frăgez
