Sunt relativ putine, la noi, cartile scrise de autori importanti pentru "simpla" inseninare a cititorului. Simion liftnicula, romanul "cu ingeri si moldoveni" al lui Petru Cimpoesu, intra in aceasta categorie subtire, autorul urmarind
De precizat insa de la bun inceput ca un asemenea obiectiv, mai ambitios si mai greu de atins decat pare la prima vedere, nu are nimic de-a face cu tintele joase ale pa-raliteraturii si ale mizerabilelor sitcom-uri romanesti ce au inflorit, in ultimii ani, pe ecranele televizoarelor. Nimic din pasta groasa a stilului suburban, a omniprezentelor aluzii sexuale si a glumelor care te fac sa plangi nu trece, din realitatea noastra mediatica, in paginile acestui delicios roman, redactat cu talent, spirit si verva scriitoriceasca.
Intr-un bloc cu opt etaje de pe strada Oilor (fosta Euler) din Bacau, se intampla destul de multe lucruri, daca are cine sa le observe si sa le relateze. Doamna Pelaghia, de la etajul doi, de ani 37 si maritata cu un Costica neproblematic, e indragostita de un barbat pe care naratorul arunca un val de mister onomastic: "domnul al carui nume il trecem sub tacere". Factorul de complicatie al Pelaghiei nu il reprezinta nici sotul mai sus mentionat, nici parintii (doamna Alis, femeie cu o larga experienta a vietii, si domnul Vasile, care umbla sa-si faca un partid), ci propria credinta, o religiozitate curata, contrariata de impulsurile adulterine. Gaz peste focul inimii toarna domnul al carui nume il trecem, de nevoie, sub tacere, angajat la o firma de calculatoare si emitent al unor discursuri zapacitoare prin anvergura intelectuala.
Pandantul acestui filosof al computerului este elevul genialoid Temistocle, care, la numai 13 ani, da la scoala raspunsuri de o profunzime ce o tulbura pe tanara sa profesoara de limba si literatura romana, domnisoara Zenovia Sempronian. Baiatul o iubeste
